Iaşi, ianuarie 1859. Cabinetul Elefantului – locul de unde a plecat Unirea Principatelor

//Iaşi, ianuarie 1859. Cabinetul Elefantului – locul de unde a plecat Unirea Principatelor

Iaşi, ianuarie 1859. Cabinetul Elefantului – locul de unde a plecat Unirea Principatelor

Muzeului de Istorie Naturală Iaşi

Într-o noapte furtunoasă de ianuarie, în urmă cu 160 de ani, în casa vornicului Costachi Sturza, de pe Bulevardul Independenței, deputații Partidei Unioniste au hotărât ca Alexandru Ioan Cuza să fie candidatul la tronul Moldovei. Istorici, scriitori sau chiar actorii principali ai Micii Uniri au descris acea noapte în care s-a hotărât destinul țării iar variantele diferă, însă un lucru este cert: alegerea a avut loc aici, în Cabinetul Elefantului al Muzeului de Istorie Naturală înființat de Societatea de Medici și Naturaliști Iași – prima societate științifică de tip european din Țările Române și care își continuă activitatea și astăzi, sub conducerea prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași.

”Nu întâmplător alegerea a fost făcută aici, la Muzeul Societății de Medici și Naturaliști Iași”, subliniază prof. dr. Aurel Ivan, fostul șef al Catedrei de Epidemiologie din cadrul UMF Iași, trezorier al SMN. ”Societatea avea în conducerea sa oameni de valoare – Alecsandri, Kogălniceanu etc, care erau în Partidul Unionist. De aceea, întrunirile lor, în care promovau ideile unirii, aveau loc la sediul SMN”, explică profesorul Ivan.

Povestea elefantului

Cabinetul Elefantului

Numele sălii în care a fost ales domnul Modovei provine de la elefantul indian Gaba. Mamiferul, ajuns la Iași cu circul italian Luzatto, murise în 1834 de frig.  Societatea a încercat să achiziționeze scheletul animalului, pentru muzeu, dar nu a reușit să strângă cei 135 de galbeni ceruți de proprietar. Conducerea Societății a încercat chiar colectarea sumei prin tipărirea în ziarul „Albina” a unor liste de subscripție publică, dar donatorii au întârziat să apară. În cele din urmă, elefantul a fost cumpărat de Palatul Domnesc și donat de către domnitorul Mihail Sturza muzeului. Scheletul său a fost reconstruit, curățat și montat de preparatorul Wilhelm Fleck iar pielea, recuperată de pe acoperișul unei case din Ciurchi după cîțiva ani, a fost înmuiată șase luni în apa havuzului din piața Cabinetului, apoi curatorul Muzeului, Martin Kieser, a reconstituit corpul elefantului Gaba. Sala în care acesta era expus a primit denumirea de Cabinetul Elefantului.

Vasile Alecsandri, într-o scrisoare adresată fratelui său, Iancu, făcea următoare observație: “nouă, celor adunați aici ni se dădu numele de Gruparea de la Elefant”.

O noapte furtunoasă

Istoricul ieșean N. A. Bogdan, cel care a redactat una dintre cele mai consistente monografii ale Iașului, descrie scena ”Grupării de la Elefant”: ”… era în preajma alegerei, care trebuea să se facă în ziua de 5 Ianuar 1859; o mare parte din deputaţii ce urmau să aleagă pe Domnitor, se întruniseră cu două seri înainte, la 3 ale acelei luni, în sala de şedinţe a Muzeului Istorico-Natural. Se făcură discuţiuni tumultoase, fiind propuşi mulţi candidaţi la domnie, între cari Lascar Catargi, Vasile Alexandri, Costaki Negri, Scarlat Roset, din partea liberalilor, iar pe de altă parte Mihai Sturza, fostul Domn al Moldovei şi unul din fiii săi, Grigore Sturza. Tîrziu pe la 11 ore de noapte, Mihail Cogâlniceanu supărat că nu se poate hotărî o majoritate asupra unei persoane agreată de toţi, plecă acasă la el, şi după el voiră să plece mai mulţi; atunci însă, deputatul Pisoschi se puse în uşă şi cu un pistol în mînă, ameninţă că se va sinucide acolo, dacă deputaţii nu se vor înţelege în acea noapte, pentru alegerea unei persoane, căreia să se jure toţi a-i da voturile în ziua alegerii oficiale, spre a se evita mai ales reuşita lui Mihai Sturza, ce nu era agreat de nici unul din deputaţii tineri ai Moldovei. După un răstimp, Pisoschi emise ideia de a se da la o parte toţi candidaţii propuşi, spre a nu jigni prea mult pe unii partizani în folosul altora şi să se aleagă de candidat pe Colonelul Alexandru Cuza. Pronunţarea acestui nume, în lipsa persoanei sale, produse un efect neaşteptat asupra întregei asistenţe, şi în cîteva clipe toţi aprobară şi se uniră în idea de a se alege ca Domn al Moldovei pe Cuza, ce era cunoscut de toată lumea ca un om de o perfectă onestitate şi de o rară inteligenţă. Se făcu imediat o cercare, prin votare cu bile secrete, a tuturor celor de faţă şi se constată că toţi cei 32 membri ce erau în sală admiteau candidatura lui Cuza, renunţînd la candidaturile fie personale, fie ale favoriţilor lor. Faptul fu adus în aceiaşi noapte la cunoştinţa şi a lui Cogălniceanu, care aprobă numai decît alegerea, şi a lui Cuza, care fu uimit de o veste atît de negîndită şi neaşteptată. Lumea locală aflînd apoi faptul petrecut în casa Muzeului (Cabinetul Elefantului) a păstrat o vie amintire acestuia şi mai tîrziu s-a dispus fixarea în peretele interior al Salei în care s-a petrecut alegerea, a unei plăci de marmură, pe care s-au săpat rîndurile următoare: «În această sală de şedinţe a Societăţii de Medici şi Naturalişti, s-a făcut la 1859, în ziua de 3 ianuarie, alegerea premergătoare a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei»”.

În „Amintiri din timpul Unirei”,  Nicolae Gane releateaza si el momentul istoric: „La o întrunire care a avut loc în sara de 3 ianuarie 1839 la Elefant (așa era supranumit cabinetul de istorie naturală din Iași, unde Leon Ghica și Dimitrie Ralet ocupau un apartament) s-a făcut o încercare de alegere pentru a se vedea cine va întruni majoritatea absolută a voturilor, cu hotărîrea luată de mai înainte ca minoritatea să se supuie majorităței. La primul scrutin colonelul Alecu Cuza întruni o slabă minoritate compusă din deputații cari luaseră inițiativa alegerei lui și alți cîțiva dintre partizanii răzleți a lui Alecsandri; iar celelalte voturi se împărțiră între Lascar Catargi, Petru Mavroghene și Costache Negri. La al doilea scrutin, renunțînd Costache Negri, colonelul Alecu Cuza întruni majoritatea absolută a voturilor. Imediat se încheie un proces-verbal de rezultatul acestei alegeri pe care îl iscăliră toți deputații prezenți, cu angajament solemn ca în ziua de alegere fixată pentru 5 ianuarie să voteze toți pentru Alecu Cuza, așa că înălțarea lui la scaunul domniei era acum asigurată. De notat e că Alecu Cuza, care nu se gîndea la una ca aceasta, nici a fost de fața la operațiunile acestei alegeri pregătitoare. El dormea liniștit în apartamentul său din casele răposatului meu socru, Pavel Stoianovici, cînd i se aduse marea veste. Pe soția lui, doamna Elena Cuza, o năpădiră lacrimele, iar el rămase uimit părîndu-i-se că face un vis”.

Singura zidire în stil neoclasic cu boltă

Clădirea Muzeului de Istorie Naturală, făcută la finele secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic cu boltă pentru trăsuri şi parterul boltit pe arce, cum se construiau odinioară casele boiereşti, este singura zidire care mai păstrează, neschimbată, amintirea fostului Iaşi, greu încercat de război, de sistematizare şi de indiferenţa „dregătorilor” care au lăsat să se piardă preţioase moşteniri imobiliare, strămoşeşti.

Colecţiile Muzeului, mereu îmbogăţite, aveau de suferit în anii ultimului război purtat între martie şi 20 august 1944 la marginile Iaşilor, când clădirea a fost avariată, geamurile s-au spart iar borcanele cu formol au îngheţat, pierzându-se o mare parte din zestre. Reamenajat cu multă trudă, se deschidea abia prin anul 1950, după repararea clădirii (1947).

În spaţiul bogatului muzeu din zilele noastre – cu peste 300.000 piese şi colecţii impresionante, la etaj, se află sala unde a fost propus pentru domnie colonelul Alexandru Ioan Cuza, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859.

Sursa: news.umfiasi.ro, curierul-iasi.ro

2019-01-24T10:02:28+00:00