Muzee Iaşi

Muzee Iaşi 2017-12-18T19:43:29+00:00

Muzeul de Istorie a Moldovei

Patrimoniul muzeului numără peste 50.000 de piese, aflându-se în continuă creștere, în special ca urmare a cercetărilor arheologice, dar și a unor descoperiri întâmplătoare, donații și achiziții. Acest patrimoniu este divizat în trei mari colecții: „Arheologie”, „Istorie” și „Numismatică și Medalistică”. Colecțiile Muzeului cuprind piese ilustrative pentru viaţa comunităţilor umane care au trăit în spaţiul est-carpatic începând din paleolitic şi până în zilele noastre, multe de valoare excepțională, importante pentru istoria și cultura universală.

Printre obiectele cu valoare istorică deosebită, trebuie amintite jilțul voievodului Alexandru Lăpușneanu de la Mănăstirea Slatina (jud. Suceava); tronul domnilor Moldovei de la începutul secolului al XIX-lea; sabia atribuită prințului Alexandru Ipsilanti, conducătorul „Eteriei” (1821); sabia de vânătoare cu monograma împăratului Napoleon al III-lea, dăruită lui Alexandru Ioan Cuza; cufărul de campanie al colonelului Cristodulo Cerchez, comandantul armatei otomane de la Plevna (cel căruia i s-a predat Osman Paşa).

Muzeul de Istorie a Moldovei are în componență și următoarele unități muzeale:
Muzeul Unirii (str. Alexandru Lăpușneanu nr. 14, Iași),
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” (str. Mihail Kogălniceanu, nr. 11, Iași),
Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa (str. Unirii, nr. 34, comuna Ruginoasa, jud. Iași)
Muzeul de Sit Arheologic de la Cucuteni (comuna Cucuteni, jud. Iași).

Muzeul de Istorie a Moldovei
Iasi, Piaţa Stefan cel Mare şi Sfant nr.1
Program de vizitare
Muzeul este momentan închis pentru lucrări de mentenanță.

Colecția „Arheologie” cuprinde atât piese provenite din vechiul patrimoniu al Muzeului de Antichități, cât și din cercetările sistematice desfășurate, începând cu jumătatea secolului trecut, în situri de referință pentru toate epocile istorice din zona Moldovei și a Dobrogei. Cea mai veche piesă din patrimoniu, așchia clactoniană de la Valea Lupului (jud. Iași) atestă locuirea umană în zona Moldovei, încă din paleoliticul inferior. Muzeul deține o impresionantă colecție Cucuteni – cu artefacte provenind din așezarea eponimă.

Colecția „Numismatică și Medalistică” include monede și tezaure monetare de referință pentru reconstituirea vieții economice și a schimburilor comerciale în spațiul nord-pontic. Demne de menționat sunt Tezaurul de la Vovriești (jud. Vaslui) (cu monedă geto-dacică, bătută local), ca și cel mai mare tezaur monetar medieval din Moldova, Tezaurul de la Iași, care numără peste 14.000 de piese. Printre piesele de rezistență ale acestei colecții se află și câteva tezaure de obiecte de podoabă realizate din argint, incluzând și piese monetare (ca de exemplu, Tezaurul de la Răducăneni (jud. Iași), datat în secolele IX-X).

Colecția „Istorie” include obiecte extrem de variate, documentând atât viața cotidiană a celor mulți, cât și activitatea unora dintre marile personalități ale vieții politice și culturale ale țării și marile momente politice care au marcat istoria ultimelor secole. Printre piesele extrem de valoroase trebuie amintite cele câteva pergamente sigilate emise de Cancelaria Domnească în secolul al XVII-lea, contășul de jupâneasă (veșmânt de mătase cu fire de argint și aur) provenit din necropola bisericii Sf. Sava din Iași, dar și obiecte aparținând familiilor unor oameni politici sau de cultură care au marcat istoria noastră în secolele XVIII-XX: Ghica, Sturdza, Mavrocordat, Kogălniceanu, Alecsandri, Gherghel, Petre Andrei, Victor Iamandi, G. T. Kirileanu, Ștefan Dimitrescu, Ștefan Procopiu).

 

Muzeul de Arta

26 octombrie 1860 este o dată memorabilă pentru Muzeul de Artă din Iaşi. Este data de naștere a primei instituții de acest gen din România. De-a lungul existenței sale, Muzeul de Artă a avut diferite sedii, iar din 1957 valorosul său patrimoniu se află în Palatul Culturii. Organizarea muzeului a decurs în mod firesc din fondul patrimonial avut la dispoziţie şi tezaurizat în cei peste 155 de ani de existenţă, cuprinzând trei galerii:

– Galeria de artă românească modernă – unde panotarea a vizat criteriul cronologic, începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea, până la perioada interbelică;
– Galeria de artă contemporană românească, în care un loc special a fost rezervat şcolii ieşene de arte plastice;
– Galeria de artă europeană – structurată pe şcoli naţionale: italiană, spaniolă, flamandă-olandeză, germană, austriacă, rusă, poloneză.

În prezent, Muzeul de Artă din Iași tezaurizează aproximativ 10.000 de opere de artă: pictură, grafică, sculptură, care vor fi valorificate în expoziții și, astfel, oferite publicului iubitor de frumos, după 8 ani de ample lucrări de consolidare și restaurare ale Palatului Culturii.

Muzeul de Arta
Iasi, Piaţa Stefan cel Mare şi Sfant nr.1
Program de vizitare
Marţi-Duminică: 10.00-17.00, Luni: închis
Muzeul este închis de sărbătorile legale
Preţ bilete
Adulți: 16 lei, Pensionari: 8 lei, Elevi şi studenți: 4 lei

De-a lungul timpului, patrimoniul primului Muzeu de Artă din România, inaugurat la Iaşi, capitala culturală a României, în 1860, s-a îmbogăţit continuu cu noi şi valoroase opere de artă româneşti şi străine, provenite atât din donaţii, cât şi din achiziţii. În deceniul al treilea al secolului trecut, sub direcţia de doar patru ani a pictorului Ştefan Dimitrescu, colecţia Muzeului s-a extins cu un număr semnificativ de tablouri semnate de pictori români, printre care: Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Sabin Popp, Octav Băncilă, Aurel Băeşu şi alţii.

O creştere semnificativă a fondului de artă străină s-a realizat în 1963, când în inventarele Pinacotecii din Iași a fost consemnat un număr important de tablouri semnate de maeştri europeni, dintre care îi amintim pe: Ricciarelli Daniele da Volterra, Felix Ziem, Peter van Bloemen, J. Cornelisz Droochloot, Johann Roos, Albert Decker şi alţii.

Nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat an de an patrimoniul Muzeului de Artă îl constituie 12 picturi provenite din colecția Las Marismas, pe care revoluționarul pașoptist Scarlat Vârnav le-a achiziționat din capitala Franței, donându-le ulterior cu intenția de a „pune cu ele temelia unui muzeu de tablouri în capitala Moldovei, spre eterna sa memorie”. Pentru valoarea lor artistică și istorică, cele 12 picturi merită a fi menționate:
Michelangelo Merisi da Caravaggio – Cezar primind capul lui Pompei,
Egbert van Hemskerk – Cafenea flamandă,
Francisco Antolinez Y Sarabia – Sfântul Ioan Botezătorul,
Philippe de Champaigne – Autoportret,
Școala lui Murillo – Pieta,
Bartolome Esteban Murillo – Fecioara în extaz,
Școala lui Murillo – Sfânta familie,
Pietro Liberi – Judita și Holofern,
Eustache le Sueur – Phaeton,
Felix Henri Philipoteux – Berezina,
Școală franceză (secolul XVII) – Mareșalul Villars,
Anonim – Capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Decizia înființării la Iași a unui Muzeu de Artă, al cărui prim director a fost pictorul Gheorghe Panaiteanu Baradasare, a fost salutată de către mediile intelectuale ale timpului respectiv, care au și contribuit la îmbogățirea patrimoniului său.

Astfel, după mai puţin de un an de la inaugurare, în aprilie 1861, patrimoniul Pinacotecii s-a îmbogățit cu prețioasa colecție a lui Costache Negri, care pusese condiția ca „tablourile să rămână totdeauna neclintite la Iași”. Colecția lui Costache Negri era formată din 39 de tablouri, unele dintre ele atribuite unor pictori europeni celebri, precum: Van Dyck, Nicolas Poussin, Tintoretto, Paolo Cagliari Veronese, Francesco Solimena, Jan Both.

În perioada de început a Pinacotecii ieșene, colecției sale de pictură i s-au adăugat și lucrări provenite din donația avocatului Costache Dasiade, care cuprindea 30 de tablouri de artă europeană. O importantă donaţie pentru Muzeul de Artă din Iași a fost și cea din 1880, realizată de către Iancu Codrescu. Printre lucrările donate atunci se numără şi Portretul logofătului Teodor Balș, pictat de către unul dintre primii pictori români – Ion Balomir.

 

Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”

Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” adăposteşte astăzi peste 11.000 de obiecte, valori deosebit de importante pentru istoria ştiinţei şi tehnicii, dintre care se remarcă piese de referinţă pentru evoluţia înregistrării şi redării sunetului, a istoriei tehnicii fotografice şi cinematografice, a evoluţiei comunicaţiilor (telegrafie, telefonie, radiotehnică, televiziune), a dezvoltării mijloacelor tehnicii de calcul (maşini de calcul şi calculatoare), dar şi obiecte cu valoare memorială (documente, cărţi de specialitate, fotografii, diplome, aparatură de laborator şi obiecte personale) care au aparţinut unor personalităţi ale ştiinţei şi învăţământului superior tehnic, precum: Ştefan Procopiu, Petru Poni, Dragomir Hurmuzescu, Paul Postelnicu ş.a.
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” a fost înființat în anul 1955, sub titulatura de Muzeul Politehnic, din inițiativa unui grup de intelectuali ieșeni, printre care amintim pe profesorul universitar Ion Curievici (1919-1984) și academicianul Cristofor Simionescu (1920-2007).

Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”
Iasi, Piaţa Stefan cel Mare şi Sfant nr.1
Program de vizitare
Marţi-Duminică: 10.00-17.00, Luni: închis
Preţ bilete
Adulți: 12 lei, Pensionari: 6 lei, Elevi şi studenți: 3 lei

În 1991 s-a inaugurat, în casa din strada Mihail Kogălniceanu nr.7B, Muzeul Chimiei ieşene „Petru Poni”, care, din 1994, poartă denumirea Muzeul „Poni-Cernătescu”. Această extindere a Muzeului Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” a fost posibilă prin intermediul donaţiilor prof.univ.dr.Margareta Poni (din anul 1971), fiica savantului, şi ale nepoatei lui Petru Poni, doamna prof. Florica Mageru (1974), donaţii care au inclus clădirea principală şi parcul, mobilier, colecţii de diplome şi medalii, tablouri, cărţi de specialitate şi beletristică ş.a.

Energetica, prima secţie din cadrul muzeului, a fost deschisă publicului la 1 martie 1961, fiind reorganizată în anii 1980 şi 1992, cu scopul de a prezenta publicului mijloacele de producere şi formele de utilizare ale principalelor tipuri de energie cunoscute de om. Această secţie cuprinde maşini electrice de curent continuu, utilizate în laboratoarele universităţii din Iaşi la sfârşitul secolului al XIX-lea, maşini de curent alternativ, convertizoare, redresoare şi transformatoare, construite de firme de prestigiu, precum: Gramme Schuckert, Siemens, Ganz, Thomson, Brown-Bovery ş.a. şi lămpi cu arc, care au iluminat, la începutul secolului XX, oraşul Iaşi.

Înregistrarea şi redarea sunetului, deschisă iniţial în două camere, în anul 1966, şi apoi extinsă, în 1972, în cinci încăperi, conservă astăzi în patrimoniul său o unică şi valoroasă colecţie de automate muzicale (cutii şi ceasuri muzicale, simfonioane şi polifoane, piane mecanice, patefoane şi gramofoane), care se fac remarcate prin caracterul lor de mărturii importante pentru istoria înregistrării şi redării sunetului. Utilizate cu precădere în prima jumătate a secolului al XX-lea şi admirate pentru mecanismul muzical ingenios construit şi design, automatele muzicale concentrează viziunea perioadei de început a erei industriale asupra conceptului de entertainment. Multitudinea de modele şi suporturi de înregistrare (cilindri cu pini, discuri de carton sau metalice perforate, benzi perforate, discuri de ebonită, discuri de vinil) îşi (re)găsesc un binemeritat loc al expunerii tematice, în singurul muzeu de acest tip din România. Pentru punerea în valoare a acestei colecţii, Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” organizează o serie de expoziţii tematice, simpozioane şi, o dată la doi ani, Festivalul Internaţional al Muzicii Mecanice, manifestare unică ce reuneşte flaşnetari, alături de muzeografi, restauratori şi specialişti din domeniul muzicii mecanice din ţări precum: Germania, Franţa, Cehia, Elveţia, Chile, Slovenia, Ungaria.

Începând din 1999, publicația proprie, Buletinul Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, apare periodic, în 2015 înregistrându-se cel de-al nouălea număr al revistei.

Secţia Telecomunicaţii, deschisă în anul 1984, deţine o serie de exponate originale ce ilustrează evoluţia istorică a sistemelor de transmitere a informaţiei la distanţă, fiind structurată tematic în patru sectoare: telegrafie, telefonie, radio, televiziune. Colecţiile de aparate, accesorii şi instalaţii din domeniul comunicaţiilor electrice au fost iniţiate în anul 1958, odată cu achiziţionarea unui radioreceptor cu amplificare directă „Philips” tip 2511, (Olanda 1929), prevăzut cu difuzor exterior. Un an mai târziu s-au obţinut prin transfer de la Centrul de Radio din Bucureşti, radioreceptoarele „Rodica” şi „Orion”, iar de la Institutul Politehnic Iaşi au intrat în colecţie aparatele de tipul „Standard 3x”, „Philips 2511” şi difuzorul „Philips 2116.” În acelaşi an, au fost transferate de la P.T.T.R. Cluj, Întreprinderea „Grigore Preoteasa” din Bucureşti şi P.T.T.R. Iaşi o serie de telefoane, telegrafe, centrale telefonice, teleimprimatoare, relee ş.a. Aceste piese reprezentative au constituit nucleul viitoarelor colecţii: telegrafie, telefonie, radio şi televiziune. Urmare a achiziţiilor, dar şi a donaţiilor efectuate de-a lungul timpului, acest sector conservă astăzi importante piese din domeniul telegrafiei (telegraf Morse), telefoniei (telefoane cu baterie locală şi centrală, centrale telefonice, teleimprimatoare ş.a.), radiotehnicii (radioreceptoare Philips – Olanda, 1929, Telefunnken – Germania, 1929, cu difuzoare exterioare, Atwater¬ Kent – S.U.A., 1930, Pionier, 1953, Simfonia, 1954, Lux, 1957) şi televiziunii (televizor Leningrad T- 2, televizor Rubin 102, ş.a.).

Muzeul „Poni – Cernătescu” din cadrul Muzeului Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” reprezintă primul compartiment care a beneficiat în perioada 2009-2011 de o amplă remodelare tematică a expoziţiei permanente, fiind distins cu Premiul ICOM pentru reamenajare expoziţională în 2012.

În 1994, ca urmare a măririi şi diversificării patrimoniului, Muzeul Politehnic adoptă titulatura de Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”.

În anul 1997, prin intermediul donaţiilor şi achiziţiilor oferite muzeului de către cunoscutul colecţionar Constantin Gruescu din Ocna de Fier, jud.Caraş-Severin, s-a înfiinţat cea de a patra secţie, „Mineralogie – Cristalografie”. Astăzi, ca urmare a unei ample reorganizări tematice, la demisolul Muzeului „Poni-Cernătescu” s-a reconstituit un interior de mină de secol XIX, unde colecţia de mineralogie-cristalografie îşi regăseşte în loc binemeritat, fiind expusă alături de mostrele mineralogice cercetate şi studiate de Petru Poni.

În anul 2004 şi-a deschis porţile Secţia Computere. Primele maşini mecanice de calcul au intrat în colecţie în anul 1975, prin transfer de la Liceul Economic din Galaţi şi Institutul Central de Informatică Bucureşti. A urmat apoi transferul unor sisteme de calcul de la „Rompress” (România), precum şi donaţia „Florin Pantelimonescu”, compusă din sisteme de calcul, componente şi documentaţie din perioada 1964-1990, care constituie nucleul expoziţiei permanente.

În viitor, se preconizează ca Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu” să răspundă interesului în permanentă creştere al publicului printr-o diversificare a ofertei expoziţionale, având ca obiectiv optimizarea receptării de către vizitatori, prin crearea noii secţii „Imprimarea şi redarea imaginilor fixe şi mobile”, dar şi prin conservarea şi valorificarea clădirii monument de patrimoniu industrial – Depozitul de tutun – în vederea înfiinţării primului muzeu de Arheologie Industrială din România.

 

Muzeul Etnografic al Moldovei

Muzeul Etnografic al Moldovei a fost întemeiat în anul 1943. Sarcina de organizare a colecţiilor muzeale i-a revenit conferenţiarului Ion Chelcea, numit de către Rectoratul Universităţii „Al. I. Cuza” la catedra de etnografie. Ion Chelcea, format la şcoala etnografică clujeană, era considerat, în acel moment, drept etnograful cel mai indicat pentru organizarea viitorului Muzeu Etnografic al Moldovei, instituţie care lipsise până atunci Iaşului.

Muzeul Etnografic al Moldovei are în prezent un patrimoniu de peste 13.000 de piese, ultimele 2000 (circa) achiziţionate în deceniul 2006-2016.

Muzeul a încheiat parteneriate culturale cu instituţii de învăţământ, de cultură şi cult, în cadrul cărora s-au fondat noi instituţii muzeale în peisajul cultural naţional (Casa „Creangă” de la Mănăstirea Golia, Muzeul „Patriarh Nicodim Munteanu” din comuna Pipirig – Neamţ, Muzeul Vivant „Casa Monahală” de la Agapia), s-au remodelat muzee existente (Muzeul „Grigorescu” – Agapia şi Casa „Vlahuţă” – Agapia). Publicaţia ştiinţifică proprie, Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, şi-a continuat fără întrerupere drumul, la finalul anului 2015 apărând cel de al XV-lea număr.

Muzeul Etnografic al Moldovei
Iasi, Piaţa Stefan cel Mare şi Sfant nr.1
Program de vizitare
Marţi-Duminică: 10.00-17.00, Luni: închis
Muzeul este închis de sărbătorile legale
Preţ bilete
Adulți: 12 lei, Pensionari: 6 lei, Elevi şi studenți: 3 lei

​În 1943 se fac primele donaţii, cea mai importantă fiind a magistratului ieşean Iuliu Pascu, formată din 340 de obiecte – ţesături, scoarţe, port popular, ceramică şi obiecte de lemn. Renumitul folclorist Artur Gorovei, care înfiinţase, în anul 1892, la Fălticeni, revista „Şezătoarea”, donează muzeului ieşean biblioteca sa de specialitate însumând aproximativ 500 de volume, cărţi şi reviste, cu rugămintea ca, după moartea sa, biblioteca să-i poarte numele. În prima formulă, muzeul era de fapt o colecţie etnografică dublată de o valoroasă bibliotecă şi exista doar „cu numele”, fiind reprezentat prin directorul său onorific, Ion Chelcea, fără personal, fără local şi fără o subvenţie sau buget care să-i permită achiziţionarea de obiecte.

În anul 1951, Muzeul Etnografic al Moldovei trece de sub egida catedrei de etnografie de la universitatea ieşeană în schema de organizare a Aşezămintelor Culturale, respectiv la Secţia Culturală a judeţului Iaşi. Pentru prima dată muzeul devine o instituţie bugetară, i se aprobă o schemă, un sediu şi buget pentru achiziţii de obiecte muzeale şi cercetări etnografice.

În decembrie 1954, când, prin hotărârea Consiliului de Miniştri, Palatul Administrativ al Iaşilor se transformă în Palat al Culturii, menit a adăposti muzeele ieşene, Muzeului Etnografic i se alocă spaţiu de sine stătător. Inaugurarea propriu-zisă a Muzeului Etnografic al Moldovei şi deschiderea oficială pentru public au avut loc în data de 16 februarie 1958. Muzeul Etnografic al Moldovei are în prezent un patrimoniu de peste 13.000 de piese, ultimele 2000 (circa) achiziţionate în deceniul 2006-2016.

Redeschiderea Muzeului Etnografic al Moldovei, după opt ani de lucrări de restaurare a edificiului care îl adăposteşte, aduce oportunitatea regândirii tematicii, utilizarea bunurilor culturale într-un nou demers muzeografic, cum ar fi concentrarea pe ilustrarea unui concept (de atelier de olărit sau de cojocărit, de exemplu) sau propunerea de noi teme expoziţionale şi expunerea de piese din colecţie ce nu au fost prezentate niciodată publicului.

 

Muzeul Unirii

Parterul prezinta tematic aspecte ale epocii unirii, precum si un istoric al casei.Printre temele abordate sunt cele ce privesc dubla alegere, oamenii Unirii, politica reformatoare a domnitorului Al.I.Cuza.

Etajul este destinat apartamnentelor domnesti si cuprinde principalele destinatii ale locuintei princiare de la jumatatea secolului al XIX-lea: cabinetele de lucru ale Domnitorului si, respectiv, Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Doamnei, un dormitor.

Patrimoniul muzeului cuprinde o diversitate de piese de o deosebita valoare istorica, memorialistica, documentara, dar si artistica: documente, carte rara, harti vechi, fotografii, costume, arta decorativa( mobilier, portelan, arginarie, ceasuri, corpuri de iluminat, covoare) apartinind familiei domnitoare Cuza, dar si aristocratiei perioadei. Muzeul poseda si o valoroasa colectie de monede vechi si medalii.

Institutia organizeaza pe langa activitatile specifice muzeului, programe de pedagogie muzeala, serate muzicale, simpozioane, congrese, lansari de carte.

Muzeul Unirii
Iasi, Strada Alexandru Lăpușneanu 14
Program de vizitare
Miercuri-Duminică: 10.00-17.00, Luni şi Marţi: închis
Muzeul este închis de sărbătorile legale
Preţ bilete
Adulți: 12 lei, Pensionari: 6 lei, Elevi şi studenți: 3 lei

​Cladirea muzeului constituie ea insasi, primul si cel mai important exponat de muzeu. Chiar golit de orice mobilier, edificiul constituie un punct de atractie. Pledeaza in acest sens vechimea constructiei, stilul arhitectonic, asezarea in peisajul urban si cu precadere destinul istoric de exceptie, casa fiind resedinta domnitorului Alexandru Ioan Cuza si a regelui Ferdinand.
Construita la inceputul secolului al XIX-lea in stil neoclasic, casa trece, de-a lungul primei jumatati a secolului al XIX-lea, in proprietatea mai multor familii boieresti cunoscute din Moldova: Catargi, Paladi, Cantacuzino-Pascanu, Ghica.

Intre 1859-1862, palatul este inchiriat pentru a servi drept locuinta domnitorului Principatelor-Unite, Alexandru Ioan Cuza. Cei patru ani au fost suficienti pentru ca edificiul sa ramana in memoria colectiva sub numele de “Palatul Cuza”.

Timp de peste o jumatate de secol, intre 1886 si 1937, cladirea devine proprietatea Societatii Creditului Urban din Iasi.

In timpul primului razboi mondial, cand Bucurestiul este ocupat de trupele germane, regele Ferdinand Intregitorul si-a stabilit aici cartierul general.
Din anul 1937, edificiul ajunge in posesia statului este declarat monument istoric si se amenajeaza la etajul casei, la indemnul lui Nicolae Iorga, muzeul “Palatul Cuza-voda”.

Sub actuala denumire, Muzeul Unirii, deschis la 24 ianuarie 1959, recent restaurat si reamenajat cuprinde colectii importante privind istoria Unirii Principatelor Romane.