Program Teatrul Naţional Iaşi

/Program Teatrul Naţional Iaşi
Program Teatrul Naţional Iaşi 2019-11-12T18:40:10+00:00

Teatrul Naţional Iaşi – program noiembrie 2019

Pe 15, 16 și 17 noiembrie, de la ora 19:00, la Sala Mare va avea loc PREMIERA „ACASĂ LA TATA”, un spectacol în regia lui Claudiu Goga, cu scenografia creată de Lia Dogaru.

Distribuția: Teodor Corban, Cosmin Maxim, Ionuț Cornilă, Ada Lupu, Petronela Grigorescu, Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Constantin Avădanei, Dumitru Năstrușnicu, Radu Homiceanu, Andrei Sava

8 FEMEI

7 noiembrie 2019, ora 19:00
Sala Mare a Teatrului Național

de Robert Thomas

Piesa lui Robert Thomas, dramaturg, actor și regizor francez, a fost scrisă în 1958, iar în 1961, a primit Premiul Hachette du Quai des Orfèvres – cea mai bună piesă a anului, de atunci până în prezent bucurându-se de nenumărate montări în Europa și în România.

Spectacolul de pe scena Naționalului ieșean a fost ridicat de o extraordinară echipă artistică exclusiv feminină:

Distribuția: Pușa Darie, Irina Răduțu Codreanu, Catinca Tudose, Brândușa Aciobăniței, Haruna Condurache, Livia Iorga, Andreea Boboc, Mălina Lazăr

Regia: Irina Popescu-Boieru
Scenografia: Rodica Arghir

O comedie neagră, „satiră a societății burgheze”, despre care regizoarea Irina Popescu-Boieru declară:

„S-ar putea spune că e o piesă polițistă, deși niciun polițist nu apare prin preajmă. S-ar putea spune că e o comedie, deși ceea ce se petrece e, în fond, foarte dramatic. S-ar putea spune și că e o dramă, deși comportamentul personajelor, în situația tragică propusă, e caracterizat, mai ales, de reacții și accente comice.Greu încadrabilă într-un gen anume, piesa a cunoscut numeroase puneri în scenă, tocmai datorită multiplelor posibilități de abordare. Și multelor partituri feminine generoase, opt, ceea ce a transformat-o într-o ispită de neratat pentru actrițe, căci, actrițele, se știe, sunt extrem de avide să joace, oricând și oriunde. După ce secole la rând, femeile nu au avut voie să apară pe scenă, actrița fiind un concept necunoscut și o meserie inexistentă, se pare că genul, văduvit atâta vreme de gloria teatrală, simte nevoia să recupereze timpul pierdut, prin apariții majore și continue, dacă se poate, în luminile rampei. Astfel încât orice autor care se orientează către subiecte și personaje feminine are toate șansele să devina celebru și foarte solicitat. Succesul de public și frecvența montărilor acestei piese nu sunt, așadar, inexplicabile.

Din punctul nostru de vedere piesa este o satiră a societății burgheze, o demascare a principiilor încălcate, o denunțare a falselor valori familiale, o ironizare acerbă a însăși ideii de feminitate cântate de poeți. Fără să fie un misogin declarat, Robert Thomas este un caricaturist al tuturor însușirilor atribuite, în mod tradițional, femeii: dragostea, generozitatea, puritatea, fidelitatea, capacitatea de sacrificiu și de iertare. Prinse în capcană, femeile acestei piese scot la iveală întreaga panoplie a defectelor sexului slab, fără milă și fără toleranță. Dacă se va râde la acest spectacol, și sperăm să se întâmple!, va fi fiindcă omul are dintotdeauna capacitatea de a râde de propria lui reflectare în oglinda deformantă a teatrului, întrucat refuză să se recunoască în acea imagine, atribuind-o mereu altora…”

 

DANSUL DELHI

23 noiembrie 2019, ora 19:00
Sala Teatru³ (Teatru la Cub)

de Ivan Vârâpaev

Regizorul RADU AFRIM, din nou pe scena Teatrului din Iaşi!

Traducere: Elvira Rîmbu
Regia: Radu Afrim
Scenografia: Cosmin Florea
Video: Andrei Cozlac
Asistent regie: Simona Ionelia Țăruș

Distribuție: Ada Lupu, Tatiana Ionesi, Dumitru Georgescu/Dan Prisacariu, Pușa Darie, Livia Iorga, Marina Munteanu

„Dansul Delhi poate fi văzut ca un spectacol format din șapte piese într-un act (cu titluri scrise înainte de fiecare piesă) însă eu nu exclud nici varianta unei singure piese în șapte acte.

Am repetat împreună cu actorii ținând cont de ambele posibilități. Uneori, la repetiții, stăteam cu toții pe malul heleșteului unei logici ademenitoare gata să intram în apa lui care-ți trece peste cap și peste mâini, deși aveam în spatele nostru o mare de posibilități.

Aceasta e o piesa despre inimă, nu despre creier. Este despre a-ți asculta bătăile inimii, tot timpul. Pentru ca aceasta e muzica pe care noi dansăm.

Poveştile lui Ivan Vârâpaev sunt spuse în buclă / în loop, destinele și cuvintele se repetă, sunt aceleași întâmplări cu alte trupuri care se învârt ca în tabloul lui Burne-Jones ‘On the whell of fortune’ și din când în când mai coboară pe insula morții pentru o moarte mai scurtă sau mai lungă.” Radu Afrim

La Teatrul Național Iași, Radu Afrim a mai montat: Dawn Way de Oleg Bogaev (2011), Visul unei nopți de vară după William Shakespeare (2012), Femeia mării după Henrik Ibsen (2014) și Măcelăria lui Iov de Fausto Paravidino (2017).

 

 

MARJORIE PRIME

2, 12, 28 noiembrie 2019, ora 18:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

de Jordan Harrison

Distribuție:
Mihaela Arsenescu Werner, Doru Aftanasiu, Livia Iorga, Dumitru Georgescu

Regia: Radu Iacoban
Scenografia: Tudor Prodan

Marjorie Prime, un spectacol – viață

Când am primit propunerea de a monta textul „Marjorie Prime” am ezitat, dar m-am și bucurat. Am ezitat deoarece, în mod normal, eu vin cu propunerile înspre directorii de teatre, nu invers, dar m-am bucurat deoarece lecturând textul, mi-am dat seama că m-a vrăjit în foarte scurt timp. Un alt motiv semnificativ de bucurie era reîntoarcerea în Iașiul care mi-a călăuzit primii pași spre teatru. Am petrecut clasa a XII-a în dulcele târg, pregătindu-mă intens pentru facultatea de actorie împreună cu Doru Aftanasiu. Și iată cum anii au trecut și acum același Doru îmi face onoarea de a juca un rol frumos în acest spectacol.

„Marjorie Prime” a fost un bun prilej de a face din nou echipă cu scenograful Tudor Prodan. Apelând la poezia spațiilor sale am încercat să realizam spectacole dragi nouă în teatre diferite din țară: Teatrul Act, Teatrul Mic, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila sau Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Poposind în acest teatru, îmbibat de istorie și de oameni speciali, am avut plăcerea de a lucra cu o echipă de actori talentați, dispuși la efort și maleabili în condiițiile unui timp de repetiții relativ scurt. A existat însă disponibilitate și plăcere veritabilă de muncă, liniște în tot acest iureș care ne presa în zilele de dinainte de prima ieșire la public, iar toate aceste aspecte ne-au ajutat să devenim mai eficienți și mai limpezi în raport cu cerințele spectacolului.

Și pentru că am pomenit de spectacol, hai să vorbim un pic despre el.
„Marjorie Prime” e un spectacol cu un titlul greu de pronunțat în limba română, dar ușor de citit așa cum se prezintă în succesiunea scenică inventată de autor. Chiar dacă textul vizează un viitor nu foarte îndepărtat, mijlocele scenice sunt foarte ușor recognoscibile spectatorilor de teatru. Dialogul se vrea natural, realist, apropiat și imediat. E un teatru de poveste în care fundația e cladită pe sufletul personajelor care activează în scenă.
Actorii trasează limitele universului construit de autor și încearcă prin varietatea de stări subsumate situațiilor dramatice să conțină și să direcționeze spectatorii spre sentimente pe care uneori nu și le explică sau, mai important, pe care le-au uitat. Din acest motiv, nu e loc de artificiu sau falsitate în acest spectacol. Adevărul actorilor care construiesc povestea e același cu adevărul publicului care asistă ca un martor mut la ființarea și mai apoi la finalul spectacolului.
Asta, evident, nu înseamnă că finalul e același pentru toată lumea. Fiecare spectator își va lua cu el acasă propriul adevăr și își va trasa singur concluziile.
Nu aș îndrăzni să spun că Marjorie Prime aparține unui gen, deoarece vine din familia de dramaturgie anglo-americană care a explorat intens și valoros variațiuni multiple de expunere dramatică. Ai putea spune că este o dramedie, dar ar suna prea pretențios.
Eu îl denumesc un spectacol – viață. Cu alte cuvinte, o să vedem o poveste stranie pe care, ușor-ușor, o vom înțelege și care, sperăm noi, va emoționa. De ce? Pentru că asta îți dorești când vii la teatru. (Radu Iacoban)

 

MEMORIA APEI

1, 10, 22 noiembrie 2019, ora 19:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

Distribuţia:
Haruna Condurache, Catinca Tudose, Irina Răduțu Codreanu, Livia Iorga, Monica Bordeianu, Radu Ghilaș, Daniel Busuioc

Regia: Irina Popescu-Boieru

de Shelagh Stephenson
Traducere: Diana David
Scenografia: Rodica Arghir

Senzația mea e că piesa Memoria apei desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, dupa ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor. Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori – alte trei surori! – cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru care nereușite o consideră principală vinovată pe mama disparută. Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient.

Comportamentul personajelor demitizează drastic toate clișeele despre suferința filială în cazul pierderii unei ființe atat de importante și apropiate precum mama. Sentimentul principal care se degajă este acela că cele trei fiice sunt deranjate de acest deces, așteptat, prevăzut, pentru care totuși nu e niciodată momentul potrivit, fiindca le întrerupe de la treburile personale. Nimic nu rimează cu imaginea tradițională a durerii pierderii unei ființe dragi, nu sunt plânsete, durere mută, sfâșierea sau tandrețea amară a despărțirilor definitive. Toate acestea sunt înlocuite de remarci ironice, reproșuri tardive și în van, o răscolire indecentă a amintirilor, ca și a hainelor rămase de pe urma decedatei, o nevoie de face totul repede și eficient, decent pentru ochii comunității, dar fără regret autentic. Pare că cele trei fiice sunt cuprinse de o nevoie febrilă de a șterge toate urmele celei dispărute, de a elibera casa de amintirea femeii care le-a născut, pentru a-și putea relua liniștite vietile de care sunt atât de nemulțumite.

Și totuși… Realitatea e că sentimentele, emoțiile, suferința nu se modifică radical de-a lungul timpului. Ceea ce se transformă, și poate adesea păcăli, este manifestarea lor exterioară, exprimarea sau, dimpotrivă, refuzul exprimării lor.Exteriorizarea sentimentelor profunde a devenit de multa vreme desuetă, o suferinta afișată riscă să fie taxată drept slăbiciune de neiertat, astfel încât, din nevoia de apărare, de multe ori durerea ia forma ironiei sarcastice, iar sentimentele tradiționale, considerate depășite, îmbracă haina cinismului. Însă aceste sentimente firești, reprimate îndelung, nasc manifestări surprinzatoare.

Speranța îndreptățită de acest text e aceea a unui spectacol axat pe relațiile familiale, care spulberă clișeele dulcege ale filmelor „de familie” și ale comediei clasice, reinventând subiectul în modul cel mai viu și mai contemporan cu putință.

Irina Popescu Boieru

 

 

GUNOIERUL

23 noiembrie 2019, ora 18:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

Distribuţia:
Teodor Corban, Ticu Pușcașu, Anne Marie Chertic, Cosmin Maxim

Durata: 1h

Un gunoier scoate la lumină secrete aparent bine ascunse ale vieții oamenilor chiar din resturile menajere pe care aceștia le aruncă. Pornind de aici, comedia neagră crește în intensitatea de la replică la replică, întrebările și temerile personale ale fiecăruia dintre noi nu întârzie să apară.

Despre „Gunoierul”, Teodor Corban și Constantin Pușcașu, principalii creatori ai spectacolului și deținătorii rolurilor principale, afirmă că e o piesă-metaforă plină de sevă, care, deși scurtă, concentrază foarte multe idei, îndeamnă la meditație pe marginea unor probleme serioase de viață, totul oferit sub masca unui umor de bună calitate.

Un text de Mimi Brănescu
Regia și scenografia: Teodor Corban și Constantin Pușcașu

 

IARNA DRAGOSTEI NOASTRE

5, 19, 26, 29 noiembrie 2019, ora 18:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

Distribuţia:
Mihaela Arsenescu Werner, Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Irina Răduţu Codreanu

Acest spectacol este, de fapt, o frumoasă poveste de iarnă pentru adulţi. Un spectacol care îţi cerne în suflet, precum o fantastică ninsoare, speranţa, credinţa şi dragostea! Ar mai avea un subtitlu metaforic – Insula Iubirii. Aici, în această Casă, domină iubirea adevărată, cea care nu dispare odată cu trecerea anilor. Nimerind aici, dar deloc întâmplător, un om chinuit de singurătate şi angoase, se debarasează de tot ce este inutil şi obsedant, regăsindu-se pe sine însuşi, regăsind de fapt Iubirea. Altfel care ar fi scopul suprem al existenţei umane, dacă nu acest sentiment sublim ?! E, dacă vreţi, o lungă epistolă teatrală către Moş Crăciun, deoarece evenimentele se petrec între minunatele sărbători de iarnă, Crăciun şi Revelion.

Să nu încetăm să credem în minuni, s-ar putea ca odată şi odată să vină mult aşteptata  Iarna dragostei noastre.

Durata: 1h 50′

de Nadejda Ptuskina

Regia: Emil Gaju, scenografia: Alina Dincă Puşcaşu

 

 

 

SANDROS

9 noiembrie 2019, ora 19:30
Sala Uzina cu Teatru

Distribuţia:
Georgeta Burdujan, Catinca Tudose, Livia Iorga, Alexandra Bandac, Sara Tayari, Diana Chirilă, Gabriel Anton

de Katalin Thuróczy
Regia: Cristi Avram
Scenografia: Bianca Boroș

„Sandros, textul lui Katalin Thuróczy, reinterpretează din perspectivă modernă Troienele lui Euripide. Plasată în actualitate, tema războiului este redată din perspectiva femeilor care, văduvite rând pe rând, resimt ororile unei stări permanente de alertă. Într-un microcosmos al femeilor, singurele prezențe masculine sunt Sandros, un băiețel orfan de 16 ani, și Astyanax, fiul Andromacăi și al lui Hector. Povestea noilor troiene este însă alta, cea a unor femei aflate în subsolul propriei lumi, în beciul în care le-a înfundat orgoliul și ura lor și a celor asemenea lor. Sandros privește războiul ca pe o normalitate, își duce existența prin tranșee și aduce cu el, în hruba în care stă alături de femei, pulsul conflictului armat, al evenimentelor tragice de afară.

Spectacolul vorbește despre agresiune și despre formele pe care le îmbracă acesta. Extrem de actual, angrenat în contemporaneitate, universul propus de Katalin Thuroczy este o personificare a imaginii omului acestui secol, imaginea omului lipsit de verticalitate, fără puterea de a face sacrificii, bicisnic în fața nevoilor celorlalți și îmbibat de ignoranță. Covârșitoare sunt dialogurile aproape lirice în care se remarcă totuși agresivitatea limbajului, neputința de a empatiza și, mai ales, singurătatea deplină a omului, perfidia care îl transformă în cadavru. Cu inserții de teatru antic, de teatru absurd, realist, naturalist și chiar postmodern, textul oferă un univers extrem de confuz, dar în același timp foarte bine definit. Este aidoma timpul nostru, asemănat extrem de just cu cel al miturilor antice, la fel de neînțeles. Situațiile politice sunt la limite extreme, iar conflcitele armate se iscă din motive îndoielnice, din vanități care transformă viața omenirii. Cei mici se scaldă în ape tulburi, ori se îngemănează cu nepăsarea, în timp ce alții…” (Cristi Avram)

 

 

CHIRIȚA ÎN PROVINȚIE

4 noiembrie 2019, ora 19:00
Sala Mare a Teatrului Național

Distribuție:
Horia Veriveș, Dumitru Năstrușnicu, Gelu Ciobotaru, Iuliana Budeanu, Irina Răduțu Codreanu, Doru Aftanasiu, Cosmin Maxim, Sorin Cimbru, Anne Marie Chertic , Diana Chirilă , Oana Sandu, Tatiana Ionesi, Livia Iorga, Alexandra Bandac, Irina Tocănel, Irina Crețu, Ion Sapdaru, Ionuț Cornilă, Daniel Busuioc, Constantin Avădanei, Dumitru Năstrușnicu, Adrian Marele, Radu Mihoc, Francisc Bucur, Lucian Valacu, Petre Sapojnic, Gabriel Anton, Ioan Ursulescu, Claudiu Mihalcea

durata: 1h 40′ (cu pauză)

de Vasile Alecsandri

Regie și decor: Ion Sapdaru; Costume: Alina Dincă Pușcașu; Muzica: Alexandru Flechtenmacher; Aranjament muzical: Marian Stârcea; Coregrafie: Oana Sandu; Pregătire muzicală: Diana Roman; Asistenți regie: Francisc Bucur, Radu Mihoc; Regia tehnică: Ioan Negru;Sufleor: Irina Crețu

Apariție specială: Calul Cato
Cu sprijinul Poliției Locale Iași

 

 

INTERVIUL

3, 14 noiembrie 2019, ora 18:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

Distribuţia:
Georgeta Burdujan, Catinca Tudose, Alexandra Bandac,

durata: 1h 15′

de Alexandr Mardan
Regia: Emil Gaju; scenografia: Alina Dincă Puşcaşu