Teatrul Naţional Iaşi – program februarie 2021

GAIŢELE

2, 4 februarie 2021, ora 19:00

Sala Mare a Teatrului Național

Autor: Alexandru Kirițescu
Un spectacol de Ovidiu Lazăr

Scenografia: Alina Dincă Pușcașu
Asistenți regie: Alice Moisă și Matei Lazăr

Distribuția: Mihaela Arsenescu Werner, Tatiana Ionesi, Irina Răduţu Codreanu, Andreea Boboc/Ioana Dobrea, Mălina Lazăr, Livia Iorga, Georgeta Burdujan, Dumitru Georgescu, Daniel Busuioc, Horia Veriveş, Diana Roman, Oana Sandu, Ioan Ursulescu, Radu Grăjdeanu, Bogdan Ionescu, Ştefan Neagu

Durata: 2h 20′ (fără pauză)

„Textul lui Kirițescu pune indirect în discuție una din metehnele incurabile ale românilor: ignorarea diferenței dintre familie și clan. Familia se bazează, se construiește și se menține pe sentimente reale, asumate, trăite, pe relații autentice, responsabile, firești, de ajutor reciproc, pe răbdare și pe toleranță. Clanul are ca reguli esențiale interesul și supraviețuirea pe cont propriu.

Tot sistemul de personaje, de relații și de situații din GAIȚELE stă pe terenul mereu mișcător, perfid și păstos al CLANULUI, înțeles ca matrice formală de a trăi doar pentru tine, prin tine și cu tine ca unic aliat împotriva celorlalți.

Spectacolul are două planuri vizibile: unul al «gaițelor», stabile, devorante, înțepenite într-un trecut continuu care înseamnă prezent doar pentru ele, pe care și-l consumă jucând cărți, bârfind, certându-se, făcând și desfăcând intrigi uneori ieftine și agresive, cu adevărat primejdioase alteori. Își anexează sau vor să își anexeze, tropăind de implicare, terenuri, case, obiecte, rude, oameni…

Celălalt plan este cel al tinerilor care fie că luptă din răsputeri să aibă o viață personală într-un context ostil (Margareta), fie că nu își află rostul și locul în perimetrul dizolvant al clanului (Mircea Aldea), fie caută să se regăsească după ce s-au rătăcit prin vămile destinului (Wanda), sau care, pur și simplu, se opun nonșalant și fățiș «gaițelor» (Zamfira).

Cele două planuri se suprapun, se intersectează, se opun unul altuia, se agresează, și din toate aceste coliziuni cu scântei și/sau armonii aparente se naște râsul amplu, plânsul surdinizat, viața însăși…

Am construit câteva teme/motive care intervin ritmat pe parcursul acțiunii: cearta care izbucnește brusc, constant, intens, neprevestită de nimic și care este, de fapt, un «modus vivendi» al clanului Duduleanu; cortegiul funerar care trece sau care se întoarce, mereu altfel, pentru că la urma urmei, morți sau vii, oamenii sunt și vor rămâne diferiți; telefonul care sună intempestiv, insistent, persistent, ca o chemare… și încă alte câteva teme/motive care potențează ritmurile acestei comedii cu accente dramatice și o fac adevărată, dinamică, actuală…” Ovidiu Lazăr

Teatrul Național Iași a făcut până acum toate demersurile pentru a proteja spectatorii și angajații de răspândirea noului coronavirus; ca urmare, având în vedere că durata spectacolului este de 3 ore, această inedită desfășurare a premierei a fost soluția optimă. Sala va funcționa la capacitatea de 30%, conform reglementărilor în vigoare. Întregul personal al instituției este pregătit pentru a întâmpina publicul în cele mai bune și mai sigure condiții.

 

8 FEMEI – ÎNLOCUIT CU COLIVIA

Din cauza indisponibilității actriței Brândușa Aciobăniței, spectacolul „OPT FEMEI”, programat pe 5 februarie, este înlocuit cu spectacolul „COLIVIA”. Biletele achiziționate rămân valabile pentru reprezentația care a luat locul spectacolului suspendat. Pentru restituirea contravalorii biletului, vă rugăm să luați legătura cu reprezentanții punctului de vânzare de unde l-ați cumpărat.

5 februarie 2021, ora 19:00

Sala Mare a Teatrului Național

de Robert Thomas

Piesa lui Robert Thomas, dramaturg, actor și regizor francez, a fost scrisă în 1958, iar în 1961, a primit Premiul Hachette du Quai des Orfèvres – cea mai bună piesă a anului, de atunci până în prezent bucurându-se de nenumărate montări în Europa și în România.

Spectacolul de pe scena Naționalului ieșean a fost ridicat de o extraordinară echipă artistică exclusiv feminină:

Distribuția: Pușa Darie, Irina Răduțu Codreanu, Catinca Tudose, Brândușa Aciobăniței, Haruna Condurache, Livia Iorga, Andreea Boboc, Mălina Lazăr

Regia: Irina Popescu-Boieru

Scenografia: Rodica Arghir

O comedie neagră, „satiră a societății burgheze”, despre care regizoarea Irina Popescu-Boieru declară:

„S-ar putea spune că e o piesă polițistă, deși niciun polițist nu apare prin preajmă. S-ar putea spune că e o comedie, deși ceea ce se petrece e, în fond, foarte dramatic. S-ar putea spune și că e o dramă, deși comportamentul personajelor, în situația tragică propusă, e caracterizat, mai ales, de reacții și accente comice.Greu încadrabilă într-un gen anume, piesa a cunoscut numeroase puneri în scenă, tocmai datorită multiplelor posibilități de abordare. Și multelor partituri feminine generoase, opt, ceea ce a transformat-o într-o ispită de neratat pentru actrițe, căci, actrițele, se știe, sunt extrem de avide să joace, oricând și oriunde. După ce secole la rând, femeile nu au avut voie să apară pe scenă, actrița fiind un concept necunoscut și o meserie inexistentă, se pare că genul, văduvit atâta vreme de gloria teatrală, simte nevoia să recupereze timpul pierdut, prin apariții majore și continue, dacă se poate, în luminile rampei. Astfel încât orice autor care se orientează către subiecte și personaje feminine are toate șansele să devina celebru și foarte solicitat. Succesul de public și frecvența montărilor acestei piese nu sunt, așadar, inexplicabile.

 

Din punctul nostru de vedere piesa este o satiră a societății burgheze, o demascare a principiilor încălcate, o denunțare a falselor valori familiale, o ironizare acerbă a însăși ideii de feminitate cântate de poeți. Fără să fie un misogin declarat, Robert Thomas este un caricaturist al tuturor însușirilor atribuite, în mod tradițional, femeii: dragostea, generozitatea, puritatea, fidelitatea, capacitatea de sacrificiu și de iertare. Prinse în capcană, femeile acestei piese scot la iveală întreaga panoplie a defectelor sexului slab, fără milă și fără toleranță. Dacă se va râde la acest spectacol, și sperăm să se întâmple!, va fi fiindcă omul are dintotdeauna capacitatea de a râde de propria lui reflectare în oglinda deformantă a teatrului, întrucat refuză să se recunoască în acea imagine, atribuind-o mereu altora…”

COLIVIA

6 februarie 2021, ora 19:00
Sala Mare a Teatrului Național

Distribuţia:
Haruna Condurache, Petronela Grigorescu, Puşa Darie, Ada Lupu, Irina Răduţu Codreanu, Catinca Tudose, Brânduşa Aciobăniţei, Delu Lucaci, Ionuţ Cornilă, Călin Chirilă, Daniel Busuioc, Constantin Puşcaşu, Horia Veriveş, Emil Coşeru, Andrei Sava, Constantin Avădanei, Sorin Cimbru, Radu Homiceanu

Durata: 2h fără pauză

o comedie de Georges Feydeau

Traducere: Gabriel Avram; Regia: Cristian Hadji-Culea; Decoruri: Ştefan Caragiu; Costume: Rodica Arghir
Ilustraţie, pregătire muzicală: Dragoş Cohal

 

JOCUL DRAGOSTEI ȘI AL ÎNTÂMPLĂRII

7 februarie 2021, ora 19:00

Sala Mare a Teatrului Național

Autor: Pierre de Marivaux

Direcția de scenă: Ovidiu Lazăr
Scenografia: Alina Dincă-Pușcașu
Distribuția: Livia Iorga, Mălina Lazăr, Daniel Busuioc, Horia Veriveș, Dumitru Georgescu, Radu Homiceanu, Ioan Ursulescu

Durata: 1h 30 min.

ȘAPTE GÂNDURI DE SPECTACOL (OVIDIU LAZĂR)

1. Este dragostea un joc?
Da. Noi, oamenii, ne jucăm adesea cu dragostea. O provocăm uneori din instinct. O stârnim alteori cu stările, cu capriciile, cu umorile, cu temerile noastre naive şi hilare.

2. Este întâmplarea un joc?
Da. Numai că întâmplarea se joacă imprevizibil şi enigmatic cu oamenii. E pusă mereu la cale de Cineva, invizibil, dar palpabil la nivel de destin; omniprezent ca o rază de lumină care ne preface în păpuși frumoase sau în figurine fosforescente…Ca cele din turnurile cu ceas sau ca cele de pe cutiile muzicale.

3. Venim din lumină şi plecăm în lumină…
Primul gând de spectacol.

4. Un spectacol inteligent, cu multe coduri şi semne benigne, care să transforme surâsul în râs şi gândurile în sentimente.

5. Am construit o comedie, nu un vodevil. Mă interesează râsul transparent, organic, terapeutic, şi nu hlizeala de show televizionist.

6. L-am scos pe Marivaux din interiorul de salon în exteriorul unei miniaturale grădini de la Versailles. Fluxul întâmplărilor capătă astfel o dinamică aproape muzicală şi devine un balet mecanic încântător. Iar dragostea, în expansiunea ei năbădăioasă de “plein-air”, dezvoltă permanent fațete inedite, imprevizibile şi insolite de evoluție. Ca un cristal rotit în lumină…

7. 290 de ani de la premieră. E ceva! Întâmplările sunt aceleași. Dragostea este aceeaşi. Noi, cei de azi, suntem oare altfel?
Am creat o linie de mişcare “pandemică”: actorii nu se apropie la mai mult de 1,5 metri unul de altul. Adaptare, imaginație, provocări…toate ne-au dus la o reformulare a teatralității. Am transformat un necaz într-o bucurie. Ca întotdeauna, Teatrul rămâne un panaceu al supraviețuirii…
La urma urmei, un spectacol ca o bijuterie pentru suflet. Gândurile bune îi dau strălucire, iar sentimentele îl aşează cu drag în memoria afectivă.
Un spectacol prin care descoperim că întâmplările ne aparțin exact în măsura în care le înțelegem, le trăim şi le facem să fie şi să rămână ale noastre. Ale fiecăruia dintre noi…

 

ORAȘUL CU FETE SĂRACE

8, 9, 13, 14 februarie 2021, ora 19:00
Sala Teatru (Teatru la Cub)

scenariu după nuvelele lui Radu Tudoran

Regie, scenariu și univers sonor: Radu Afrim
Scenografie: Cosmin Florea
Aranjament vocal, pregătire muzicală, pian: Diana Roman
Asistent de regie: Alexandra Vieru

Distribuția:
Ada Lupu, Pușa Darie, Cosmin Maxim, Ionuț Cornilă, Dumitru Năstrușnicu, Diana Roman, Diana Vieru, Mălina Lazăr, Ioana Buta, Iuliana Budeanu, Mara Lucaci, Diana Amitroaie, Ioana Aciobăniței, Dumitru Georgescu, Radu Homiceanu, Florentin Hrițcu, Costică Baciu

„e despre restituire.
a unei lucrări clasice aproape uitate
din literatura română.
e despre reconstituire.
a unei atmosfere familiare și totuşi stranii.
e despre rescriere.
(vine în continuarea încercărilor mele cu Inimi cicatrizate după Max Blecher, Năpasta după Caragiale și Pădurea spânzuraților după Liviu Rebreanu)
e despre regretul
că timpul trece peste atâtea pagini
sublime
de literatură veche
pe care aproape nimeni nu le mai deschide.
apoi e despre orașul ăsta cu fete sărace
dintr’o țară cu fete sărace
plină de poezie tristă.
o tristețe
fără sfârșit ca
sărăcia însăși.” Radu Afrim