Program Teatrul Naţional Iaşi

/Program Teatrul Naţional Iaşi
Program Teatrul Naţional Iaşi 2019-07-01T09:08:19+00:00

Teatrul Naţional Iaşi – stagiune închisă

În perioada iulie-august 2019 stagiunea este închisă.
Din septembrie, noile producţii vor fi cele mai bune alegeri de petrecere a timpului liber.

 

 

TITUS ANDRONICUS

2, 15 iunie 2019, ora 19:00 – PREMIERA
Sala Mare a Teatrului Național

de William Shakespeare

Versiunea scenică: Charles Muller și Andreas Wagner
Traducerea: Ana Mureșanu și Andrei Bogdan Stolnicu

Regia: Charles Muller
Scenografia: Dragoș Buhagiar
Dramaturg: Andreas Wagner
Video design: Alexandru Condurache
Muzică originală: Gabriel Bassarabescu
Asistent scenografie: Gabriela Badina și Vladimir Iuganu
Asistent regie: Irina Crețu

Distribuția:
Călin Chirilă, Cosmin Maxim, Ionuț Cornilă, Daniel Busuioc, Andrei Sava, Dumitru Georgescu, Vlad Ștefancu, Radu Homiceanu, Alexandru Horga, Petru Ciubotaru, Ștefan Molnar, Daniel Popa, Dumitru Năstrușnicu, Horia Veriveș, Radu Ghilaș, Petronela Grigorescu, Ada Lupu, Georgeta Burdujan, Sara Tayari, Alin Zara, Ioana Ivănescu, Marina Munteanu, Sorana Eșanu, Georgiana Florea, Mihai Jinga, Andreea Andrei, Marian Zaharia, Iustin Căuneac, Alexandru Gușă, Ștefan Ursachi, Nicolae Andonesei

Nerecomandat persoanelor sub 16 ani

„Titus Andronicus este o piesă de teatru cu 16 crime, dintre care 12 sunt reprezentate pe scenă, cu 4 mutilări îngrozitoare ale membrelor, un viol (ori 2 sau 3, în funcţie de cum socotiţi), o moarte prin ardere de viu, cel puţin un caz grav de boală psihică şi un caz de canibalism – în medie, 5,2 atrocităţi în fiecare act sau 1 caz de cruzime la 97 de replici. În acest mod s-ar transmite esenţa piesei sau dacă doriţi să o formulăm altfel: aşa se comportă, de fapt, omul, atunci când îşi permite să dea frâu liber voinţei sale libere.

Tânărul Shakespeare ne conduce într-o lume cu modele de conduită arhaice şi arhetipale, condiţionate de pierderea normelor juridice, morale şi etice; faptul de a privi dincolo de perspectiva noastră personală ne va confirma că brutalitatea, cruzimea, răzbunarea, corupţia şi abuzul de putere sunt transformate într-o banalitate a cotidianului şi sunt considerate drept o realitate aproape firească.

Piesa de faţă nu se pretează interpretărilor psihologice, iar acumularea treptată a cruzimilor pare mult prea neverosimilă. Faptul că atrocităţile ţin atât de latura odioasă a omului, cât şi de cea fascinantă a acestuia, îi conferă un farmec aparte piesei şi reprezentării acesteia pe scenă.

Şi să nu uităm: Shakespeare nu este niciodată corect din punct de vedere politic!”

(Charles Muller/Andreas Wagner)

 

DANSUL DELHI

3 iunie 2019, ora 19:00
Sala Teatru³ (Teatru la Cub)

de Ivan Vârâpaev

Regizorul RADU AFRIM, din nou pe scena Teatrului din Iaşi!

Traducere: Elvira Rîmbu
Regia: Radu Afrim
Scenografia: Cosmin Florea
Video: Andrei Cozlac
Asistent regie: Simona Ionelia Țăruș

Distribuție: Ada Lupu, Tatiana Ionesi, Dumitru Georgescu/Dan Prisacariu, Pușa Darie, Livia Iorga, Marina Munteanu

„Dansul Delhi poate fi văzut ca un spectacol format din șapte piese într-un act (cu titluri scrise înainte de fiecare piesă) însă eu nu exclud nici varianta unei singure piese în șapte acte.

Am repetat împreună cu actorii ținând cont de ambele posibilități. Uneori, la repetiții, stăteam cu toții pe malul heleșteului unei logici ademenitoare gata să intram în apa lui care-ți trece peste cap și peste mâini, deși aveam în spatele nostru o mare de posibilități.

Aceasta e o piesa despre inimă, nu despre creier. Este despre a-ți asculta bătăile inimii, tot timpul. Pentru ca aceasta e muzica pe care noi dansăm.

Poveştile lui Ivan Vârâpaev sunt spuse în buclă / în loop, destinele și cuvintele se repetă, sunt aceleași întâmplări cu alte trupuri care se învârt ca în tabloul lui Burne-Jones ‘On the whell of fortune’ și din când în când mai coboară pe insula morții pentru o moarte mai scurtă sau mai lungă.” Radu Afrim

La Teatrul Național Iași, Radu Afrim a mai montat: Dawn Way de Oleg Bogaev (2011), Visul unei nopți de vară după William Shakespeare (2012), Femeia mării după Henrik Ibsen (2014) și Măcelăria lui Iov de Fausto Paravidino (2017).

 

UN DOLCE FAR NIENTE

9 iunie 2019, ora 19:00
Sala Teatru³ (Teatru la Cub)

după Maxim Gorki

Distribuția: Andreea Boboc, Ionuț Cornilă, Emil Coșeru, Petronela Grigorescu, Tatiana Ionesi, Ada Lupu, Cosmin Maxim, Horia Veriveș

Traducerea și adaptarea: Raluca Rădulescu. Regia: Catinca Drăgănescu. Scenografia: Ioana Pashca. Video și light design: Dan Basu. Orchestrație muzicală și sound design: Jean Victor Piloiu

Catinca Drăgănescu: Pentru mine, spectacolul ăsta este despre ignoranţă şi autosuficienţă, despre cei pe care bunăstarea şi confortul i-au prădat de valori, despre idealuri decăzute şi multă, foarte multă, inerţie.

Nişte omuleţi mici şi plicticoşi, pe alocuri amuzanţi, pe alocuri ridicoli, ȋşi petrec verile la ţară, unde speră să uite de toate problemele de peste an şi să se relaxeze ȋn confortul multelor bunuri acumulate. Au bani, au statut social, au familii şi nu au griji. Nu vor să audă despre ce se ȋntâmplă ȋn lume, nu vor să ştie de probleme, nu vor să li se ţină teorii, vor doar să se simtă bine. Numai că e de ajuns ca unul dintre ei să ȋnceapă să renunţe la aparenţe pentru ca tot ceea ce părea la ȋnceput amuzant, să devină trist, dureros şi autoreflexiv.

Mă revoltă pasivitatea şi micimea morală care ne domină. Îmi repugnă lipsa de coloană vertebrală şi laşitatea. Cred că trăim ȋntr-o lume ȋn primul rând coruptă moral, incapabilă să se regenereze ȋn absenţa unei revolte faţă de sine ȋnsăşi. Confortul, suficienţa, vieţile călduţe par a omorî conşiinţa şi simţul critic. Este o plagă şi aşa cum se ȋntreba şi Gorki, mă ȋntreb şi eu dacă artistul poate rămâne indiferent la aşa ceva, sau dacă este ȋn ȋnsăşi esenţa sa să reacţioneze, să chestioneze; nu să vindece, dar să tragă un mare semn de exclamare.
Nu ne-am propus să facem un spectacol comod, ci unul provocator, care să ridice ȋntrebări. Care să ridice şi altora ȋntrebările pe care ni le punem şi noi.

UN DOLCE FAR NIENTE este o oglindă pusă ȋn faţa noastră, spectatori şi artişti laolaltă. Ne ȋntreabă pe un ton amar şi cinic, cine suntem şi dacă ne place cine am devenit.

Catinca Drăgănescu – regizor și dramaturg

 

 

MARJORIE PRIME

13 iunie 2019, ora 18:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

de Jordan Harrison

Distribuție:
Mihaela Arsenescu Werner, Doru Aftanasiu, Livia Iorga, Dumitru Georgescu

Regia: Radu Iacoban
Scenografia: Tudor Prodan

Marjorie Prime, un spectacol – viață

Când am primit propunerea de a monta textul „Marjorie Prime” am ezitat, dar m-am și bucurat. Am ezitat deoarece, în mod normal, eu vin cu propunerile înspre directorii de teatre, nu invers, dar m-am bucurat deoarece lecturând textul, mi-am dat seama că m-a vrăjit în foarte scurt timp. Un alt motiv semnificativ de bucurie era reîntoarcerea în Iașiul care mi-a călăuzit primii pași spre teatru. Am petrecut clasa a XII-a în dulcele târg, pregătindu-mă intens pentru facultatea de actorie împreună cu Doru Aftanasiu. Și iată cum anii au trecut și acum același Doru îmi face onoarea de a juca un rol frumos în acest spectacol.

„Marjorie Prime” a fost un bun prilej de a face din nou echipă cu scenograful Tudor Prodan. Apelând la poezia spațiilor sale am încercat să realizam spectacole dragi nouă în teatre diferite din țară: Teatrul Act, Teatrul Mic, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila sau Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Poposind în acest teatru, îmbibat de istorie și de oameni speciali, am avut plăcerea de a lucra cu o echipă de actori talentați, dispuși la efort și maleabili în condiițiile unui timp de repetiții relativ scurt. A existat însă disponibilitate și plăcere veritabilă de muncă, liniște în tot acest iureș care ne presa în zilele de dinainte de prima ieșire la public, iar toate aceste aspecte ne-au ajutat să devenim mai eficienți și mai limpezi în raport cu cerințele spectacolului.

Și pentru că am pomenit de spectacol, hai să vorbim un pic despre el.
„Marjorie Prime” e un spectacol cu un titlul greu de pronunțat în limba română, dar ușor de citit așa cum se prezintă în succesiunea scenică inventată de autor. Chiar dacă textul vizează un viitor nu foarte îndepărtat, mijlocele scenice sunt foarte ușor recognoscibile spectatorilor de teatru. Dialogul se vrea natural, realist, apropiat și imediat. E un teatru de poveste în care fundația e cladită pe sufletul personajelor care activează în scenă.
Actorii trasează limitele universului construit de autor și încearcă prin varietatea de stări subsumate situațiilor dramatice să conțină și să direcționeze spectatorii spre sentimente pe care uneori nu și le explică sau, mai important, pe care le-au uitat. Din acest motiv, nu e loc de artificiu sau falsitate în acest spectacol. Adevărul actorilor care construiesc povestea e același cu adevărul publicului care asistă ca un martor mut la ființarea și mai apoi la finalul spectacolului.
Asta, evident, nu înseamnă că finalul e același pentru toată lumea. Fiecare spectator își va lua cu el acasă propriul adevăr și își va trasa singur concluziile.
Nu aș îndrăzni să spun că Marjorie Prime aparține unui gen, deoarece vine din familia de dramaturgie anglo-americană care a explorat intens și valoros variațiuni multiple de expunere dramatică. Ai putea spune că este o dramedie, dar ar suna prea pretențios.
Eu îl denumesc un spectacol – viață. Cu alte cuvinte, o să vedem o poveste stranie pe care, ușor-ușor, o vom înțelege și care, sperăm noi, va emoționa. De ce? Pentru că asta îți dorești când vii la teatru. (Radu Iacoban)

 

MEMORIA APEI

8 iunie 2019, ora 19:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

Distribuţia:
Haruna Condurache, Catinca Tudose, Irina Răduțu Codreanu, Livia Iorga, Monica Bordeianu, Radu Ghilaș, Daniel Busuioc

Regia: Irina Popescu-Boieru

de Shelagh Stephenson
Traducere: Diana David
Scenografia: Rodica Arghir

Senzația mea e că piesa Memoria apei desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, dupa ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor. Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori – alte trei surori! – cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru care nereușite o consideră principală vinovată pe mama disparută. Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient.

Comportamentul personajelor demitizează drastic toate clișeele despre suferința filială în cazul pierderii unei ființe atat de importante și apropiate precum mama. Sentimentul principal care se degajă este acela că cele trei fiice sunt deranjate de acest deces, așteptat, prevăzut, pentru care totuși nu e niciodată momentul potrivit, fiindca le întrerupe de la treburile personale. Nimic nu rimează cu imaginea tradițională a durerii pierderii unei ființe dragi, nu sunt plânsete, durere mută, sfâșierea sau tandrețea amară a despărțirilor definitive. Toate acestea sunt înlocuite de remarci ironice, reproșuri tardive și în van, o răscolire indecentă a amintirilor, ca și a hainelor rămase de pe urma decedatei, o nevoie de face totul repede și eficient, decent pentru ochii comunității, dar fără regret autentic. Pare că cele trei fiice sunt cuprinse de o nevoie febrilă de a șterge toate urmele celei dispărute, de a elibera casa de amintirea femeii care le-a născut, pentru a-și putea relua liniștite vietile de care sunt atât de nemulțumite.

Și totuși… Realitatea e că sentimentele, emoțiile, suferința nu se modifică radical de-a lungul timpului. Ceea ce se transformă, și poate adesea păcăli, este manifestarea lor exterioară, exprimarea sau, dimpotrivă, refuzul exprimării lor.Exteriorizarea sentimentelor profunde a devenit de multa vreme desuetă, o suferinta afișată riscă să fie taxată drept slăbiciune de neiertat, astfel încât, din nevoia de apărare, de multe ori durerea ia forma ironiei sarcastice, iar sentimentele tradiționale, considerate depășite, îmbracă haina cinismului. Însă aceste sentimente firești, reprimate îndelung, nasc manifestări surprinzatoare.

Speranța îndreptățită de acest text e aceea a unui spectacol axat pe relațiile familiale, care spulberă clișeele dulcege ale filmelor „de familie” și ale comediei clasice, reinventând subiectul în modul cel mai viu și mai contemporan cu putință.

Irina Popescu Boieru

 

 

GUNOIERUL

14 iunie 2019, ora 18:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

Distribuţia:
Teodor Corban, Ticu Pușcașu, Anne Marie Chertic, Cosmin Maxim

Durata: 1h

Un gunoier scoate la lumină secrete aparent bine ascunse ale vieții oamenilor chiar din resturile menajere pe care aceștia le aruncă. Pornind de aici, comedia neagră crește în intensitatea de la replică la replică, întrebările și temerile personale ale fiecăruia dintre noi nu întârzie să apară.

Despre „Gunoierul”, Teodor Corban și Constantin Pușcașu, principalii creatori ai spectacolului și deținătorii rolurilor principale, afirmă că e o piesă-metaforă plină de sevă, care, deși scurtă, concentrază foarte multe idei, îndeamnă la meditație pe marginea unor probleme serioase de viață, totul oferit sub masca unui umor de bună calitate.

Un text de Mimi Brănescu
Regia și scenografia: Teodor Corban și Constantin Pușcașu

 

IARNA DRAGOSTEI NOASTRE

3, 4 iunie 2019, ora 18:00
Sala Studio Teofil Vâlcu

Distribuţia:
Mihaela Arsenescu Werner, Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Irina Răduţu Codreanu

Acest spectacol este, de fapt, o frumoasă poveste de iarnă pentru adulţi. Un spectacol care îţi cerne în suflet, precum o fantastică ninsoare, speranţa, credinţa şi dragostea! Ar mai avea un subtitlu metaforic – Insula Iubirii. Aici, în această Casă, domină iubirea adevărată, cea care nu dispare odată cu trecerea anilor. Nimerind aici, dar deloc întâmplător, un om chinuit de singurătate şi angoase, se debarasează de tot ce este inutil şi obsedant, regăsindu-se pe sine însuşi, regăsind de fapt Iubirea. Altfel care ar fi scopul suprem al existenţei umane, dacă nu acest sentiment sublim ?! E, dacă vreţi, o lungă epistolă teatrală către Moş Crăciun, deoarece evenimentele se petrec între minunatele sărbători de iarnă, Crăciun şi Revelion.

Să nu încetăm să credem în minuni, s-ar putea ca odată şi odată să vină mult aşteptata  Iarna dragostei noastre.

Durata: 1h 50′

de Nadejda Ptuskina

Regia: Emil Gaju, scenografia: Alina Dincă Puşcaşu

 

 

O SCRISOARE PIERDUTĂ

16 iunie 2019, ora 19:00
Sala Mare a Teatrului Național

Distribuţia:
Petru Ciubotaru, Dionisie Vitcu, Irina Răduţu Codreanu, Cosmin Maxim, Teodor Corban, Constantin Puşcaşu, Doru Aftanasiu, Călin Chirilă, Ionuţ Cornilă, Constantin Avădanei, Andrei Grigore Sava, Radu Homiceanu, Horia Veriveş, Bianca Ioan,

Durata: 2h 45′ (cu pauza)

de I. L. Caragiale

Un spectacol de Mircea Cornişteanu, Costume: Rodica Arghir

 

 

MOARTEA UNUI ARTIST

10 iunie 2019 ora 19:00
Sala Teatru³ (Teatru la Cub)

Distribuția:
Emil Coșeru, Mihaela Arsenescu Werner, Doina Deleanu, Andrei Grigore Sava, Radu Ghilaș, Brândușa Aciobăniței, Ada Lupu, Daniel Busuioc, Radu Homiceanu

durata: 2h

de Horia Lovinescu

Regia: Irina Popescu Boieru; Scenografia: Rodica Arghir

 

 

TRĂDĂRI. HAMLET

11 iunie 2019, ora 19:00
Sala Teatru³ (Teatru la Cub)

Distribuţia:
Georgeta Burdujan, Petru Ciubotaru, Daniel Busuioc, Andrei Sava

un spectacol de Ovidiu Lazăr

Durata: 70′

Premiera are loc în cadrul celei de-a XI-a ediții a Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova.